Implică-te pentru biserica din Vecerd!

Vă aduceți aminte când, pentru prima dată, ați intrat în biserică de mână cu unul dintre părinți sau chiar alături de bunici? Probabil că nu, însă cu siguranță există un moment important din viață pe care vi-l amintiți și este legat de biserica din sat. Asta pentru că biserica joacă unul dintre cele mai importante roluri în viața comunității sătești. În fiecare etapă a vieții este prezentă și biserica.
Întotdeauna biserica ne-a adunat pe toți împreună și a făcut posibilă legătura spirituală cu cei care nu mai sunt printre noi. Fiecare sunet de clopot ce se aude din turnul bisericii din Vecerd ne aduce mai aproape de înaintașii noștri și ne mai trezește câte o amintire din copilărie sau din tinerețe. 

Timpul și-a lăsat amprenta pe zidurile bisericii și pe ulițe. Satul, așa cum îl știam mulți dintre noi, pare să se piardă în negura vremii... Nu putem lăsa satul să dispară! 

La fel cum comunitatea s-a format în jurul bisericii, acum putem readuce satul la viață pornind de la biserică. Sunt necesare reparații la biserica din Vecerd, de care ne leagă atâte amintiri. Este nevoie de un clopot care se trage automat. 

E timpul să ne implicăm!

Donații pentru aceste lucrări se pot face în contul Parohiei Ortodoxe Vecerd

IBAN: RO92RNCB0228160430650002

desschis la BCR

Readu satul la viața de altădată! 

Transmite-le bunicilor și părinților, prin suntetul copotului, 
că nu ți-ai uitat rădăcinile! 

Rămâi, prin implicarea ta, un fiu de seamă al satului!

Bine aţi venit pe pagina web dedicată satului Vecerd!

Fie că eşti strâns legat de acest sat sau doar ai trecut în grabă prin aceste locuri, 

cu siguranţă Vecerdul ţi-a rămas în inimă.

Este un sat atât de mic, dar atât de mare în amintirile noastre. 

Adăposteşte oameni atât de puţini, dar cu atât de multă sensibilitate.

Din aceste motive a fost creată această pagină web, 

ca un tribut adus Vecerdului şi a ceea ce înseamnă acesta, 

un omagiu oamenilor care au fost şi sunt aici.

Satul veşnicei întoarceri

Oriunde am fi şi orice-am face,

Ne « trage aţa »  înapoi

Şi, desigur, nu ne place ;

Fără el rămânem goi.

Prea părăsit acuma pare,

Căci vremurile l-au golit,

Sădi-vom pomi, poate şi-o floare,

Destinul lui nu-i împlinit.

Părinţii-n cimitir sub cruce

Veghează şi nădejde trag,

Că timpul nu-n zadar va trece

Şi s-or întoarce-n satul drag.

Cu amintiri la subsuoară

Ne retrăim aici adolescenţa

Si ce n-aş da ca într-o doară

Timpului să-i fur scadenţa.

Haideţi, deci, să-l îngrijim,

Căci e vremea de prefaceri,

Doar în el ne regăsim:

Satul veşnicei întoarceri!.

Versuri de Dipl. Traian Pleşca